Lucrarea reprezintă o provocare cognitiva și o căutare de repere viabile pentru învățarea formală și non-formală din contemporaneitate. Autorii, doi experți de la Universitatea Tehnologică din Delft, ne oferă un portret al tânărului din zilele noastre care este extrem de versat în mânuirea tehnologiei, fiind mai familiar cu ferestrele calculatorului (Windows!) decât cu acelea ale propriei sale camere. Acest tânăr s-a obisnuit de mic să opereze cu fluxurile de informație discontinuă și nu întâmpină nici o problemă să zapeze de la un canal la altul, filtrând cu atenție datele relevante. De asemenea, nu are nicio reținere să comunice pe mess cu mai mulți prieteni simultan, să vorbească la telefon și să butoneze la calculator concomitent. Copiii și tinerii de azi reprezintă generația zappiens – ei folosesc cu dezinvoltura tehnologia pentru o varietate de scopuri și prin intermediul acesteia îsi dezvoltă achizitiile cognitive, prin imersiune, după modelul jocurilor pe calculator. Autorii reusesc să ne convingă că strategiile de învățare descoperite de Homo Zappiens sunt valide și valabile în epoca digitală, iar școala trebuie să se adapteze aspiratiilor și noului model cognitiv al actualității. Cum anume? Wim Veen și Ben Vrakking ne oferă câteva provocatoare soluții de acomodare instituțională însoțite de o suită de exemple de bune practici de la scoli noi din Olanda.